Francisc de Assisi
 
Predica adresata pãsãrilor

Şi mergând mai departe cu aceeaşi înflăcărare, ridică ochii şi văzu câţiva copaci de-a lungul drumului, sub care era o mulţime nesfârşită de păsărele, lucru de care sfântul Francisc se minună si spuse însoţitorilor săi: „Mă veţi aştepta aici în drum, iar eu voi merge să predic surioarelor mele păsărele." Şi intră pe câmp, şi începu să predice păsărilor care erau pe ogor; si pe loc cele care erau sus în copaci veniră la el cu toate, si stătură nemişcate cât timp sfântul Francisc si-a ţinut predica; si nici pe urmă nu plecară până când el nu le dădu binecuvântarea sa. Şi după cum povestea sfântul Masseo fratelui Jacopo da Massa, mergând sfântul Francisc printre ele, si atingându-le cu sutana, nici una nici măcar nu se mişca. Substanţa predicii sfântului Francisc fu asta: Surioarelor   mele   păsări,    voi   sunteţi  foarte   îndatorate Dumnezeului nostru creator, şi mereu şi oriunde trebuie să îi aduceţi laudă, pentru că v-a dat libertatea de a zbura în orice loc; şi v-a dat şi veşmânt dublu şi triplu; şi în plus, pentru că v-a păstrat neamul în arca lui Noe, în aşa fel încât seminţia voastră să nu se împuţineze în lume. Şi mai mult decât atât, voi nu semănaţi şi nu seceraţi, şi Dumnezeu vă hrăneşte şi vă dă râurile şi fântânile ca să puteţi bea, vă dă munţii şi văile ca să aveţi unde să vă adăpostiţi, şi arbori înalţi ca să aveţi unde să vă faceţi cuiburile.

Şi de asta  voi nu trebuie să ştiţi să toarceţi sau să coaseţi. Dumnezeu vă îmbracă pe voi şi pe puii voştri. De unde se vede cât de mult vă iubeşte Creatorul, pentru că el vă dă atâtea lucruri; şi de aceea păziţi-vă, surioarele mele, de păcatul nerecunoştinţei, şi întotdeauna străduiţi-vă să-l iubiţi pe Dumnezeu."

Spunându-le sfântul Francisc aceste cuvinte, toate acele păsări începură să-şi deschidă ciocurile şi să-si întindă aripile, şi să-si plece cu umilinţă capetele până la pământ, şi prin gesturi şi prin triluri dovediră că părintele sfânt le bucurase fără măsură. Şi sfântul Francisc cu ele împreună s-a veselit şi s-a bucurat, şi s-a minunat mult de  aşa o mulţime de păsări şi de preafrumoasa lor varietate, şi de atenţia cu care l-au urmărit şi de familiaritatea pe care i-o arătau, pentru care lucru el lăudă în purtarea lor pe Creator. Până la urmă fiind împlinită predica, sfântul Francisc le făcu sem­nul Crucii şi le dădu îngăduinţă să plece; şi atunci se ridicară toate păsările în aer cu cântece minunate, şi apoi, după crucea, pe care o făcuse sfântul Francisc, se împărţiră în patru părţi; şi o parte zbură spre răsărit şi alta spre apus, şi alta spre miazăzi, şi a patra parte spre nord, şi fiecare şi pleca cântând cântece minunate; semnificând prin asta că după cum sfântul Francisc, cavaler al Crucii lui Christos, le predicase şi făcuse asupra lor semnul crucii, după asta se împărţiră în cele patru părţi ale lumii; astfel predicarea Crucii lui Cristos reînnoită de către sfântul Francisc, trebuia ca prin el şi prin fraţii săi să fie purtată în întreaga lume; care fraţi, la fel ca şi păsările,  neavând nici un lucru personal în această lume,  îşi încredinţează viaţa numai singurei providenţe a lui Dumnezeu.

Intru lauda lui Isus Christos şi a sărăcuţului Francisc. Amin

(din cartea: I fioretti di San Francesco
sau
Cununa Sfantului Francisc,
Editura Crater,1996,
trad. Elena Rusti)